ce imi place la România
Blog

1000 de lucruri care îmi plac la România

Ei bine, nu sunt unu, două sau trei, sunt sute sau mii de lucruri care îmi plac la țara mea și pe care nu le găsesc nicăieri în lume.

OK, cu ce să începem? We have a long way to go.

  • Îmi plac oamenii, în special oamenii de la țară și felul lor bun de a fi și cu inimă dragă.
  • Îmi plac satele românești unde mai găsești câte-o bunică care țese sau câte-un baci în botă. Unde timp nu există, doar liniște și pace, casele albastre și câțiva ultimi bunici.
  • Îmi plac oamenii care au creat. Poezie, muzică, știință, care au inventat și încă mai inventează și nu sunt puțini. Îmi plac românii că sunt iscusiți la minte și inventivi. 
  • Apoi îmi plac peisajele și locurile țării mele. Munții și pădurile, dealurile cu viță de vie și cu pruni, apele care te îmbie la scaldă, marea și delta. Din punctul ăsta de vedere România are tot!
  • Îmi place limba românească cea mai autentică și nemuritoare moștenirea pe care ne-au lăsat-o străbunii daci. Ador faptul că NU se trage din limba latină, ci este de sorginte mai veche, avânt foarte multe cuvinte înrudite cu sanscrita. Limba română are cuvinte pentru orice și așa românul poate spune ce are pe suflet, ce simte și ce gândește cu cea mai mare ușurință. Dor, odihnă, tină, răgaz și iubire. Limba Română are de toate.
  • Îmi place muzica populară, atât de variată și de sublimă, cea mai bună dovadă a faptului că cei au trăit mai demult pe aceste meleaguri de basm nu doar că nu au fost barbari, dar au avut o cultură spirituală extraordinară. Îmi place vioara cu goarnă, tulnicul, fluierul și naiul. Îmi plac doinele cântate cu dragoste și pa
  • Îmi plac proverbele, vorbele de duh (de unde se înțelege că românii au fost dintotdeauna spirituali), datinile și obiceiurile cele vechi, tradițiile și tot ce a ținut neamul nostru vechi uni și la bine și la greu.
  • Îmi place mitologia bogată românească, îmi plac până și bancurile inventate de români. Ce țară mai are moroi și strigoi, balur și zgripsor, Ileana Cosânzeană și Făt Frumos?
  • Îmi place mâncarea românească: sarmalele, care la noi la țară se numesc “tamboci”. Îmi place clisa cu ceapă, cu roșii și cu brânză, pita pe vatră și varza murată. Îmi plac ciorbele și supele, care lipsesc cu desăvârșire din “marile bucătării ale lumi”. Îmi plac colacii și pupii, găluștele cu scoacă și haioșele pe care le făcea maica de Crăciun, așa cum numai ea știa să le facă.
  • Îmi place portul popular românesc, dansul și strigăturile de la joc, țiuiturile și veselia care se prinde în horă atunci când o joacă românii mei. Doar românii știu ce e aia horă și cum se dansează ea. Dansul soarelui…
  • Îmi place lipsa de importanță pe care ne-o dau celelalte state “mai importante” ale lumii, așa că suntem printre puținii din lume care încă sunt liberi. Care încă mai pot cultiva în propria grădină și se mai pot trata cu tătăneasă și cașul popii. Care mâncau organic înainte să se inventeze termenul de organic.

Ei bine, îmi cam place tot, cu o mică excepție neesențială, în fond.

Nu-mi plac mișeii care s-au pus la conducerea ei și care lucrează nu pentru noi ci pentru cei ce nu iubesc țara asta.

Dar ea, țara, nu are nicio legătură cu acești câțiva pe care nici măcar istoria nu-i va pomeni, dim motive de lipsă de importanță.

Știu că nu am ajuns la o mie de lucruri care îmi plac la România, pentru asta ar trebui să scriu o carte.

Iubesc România, iubesc românii și sunt absolut mândră că sunt acum, aici cu voi…

Nici nu se putea mai bine!

A