Zahăr

zahar andreea laza blog poezie

Ești dulce dragule, atât de mortal de dulce,

încât stă în puterea ta să omorî

orice dietă, orice speranță de a fi

suplă gazelă, femeie cochetă.

 

Aș vrea să fiu discretă, dar

calea ta spre inima oricui este presărată cu

minciunele dulci și cu bezele de amor, dulcegării

inima s-o poți păcăli.

 

Iar femeia, cum e ea dependentă de dulce,

face orice să te aibă aproape: prăjituri, tarte,

gemuri și compoturi, torturi și creme

iar apoi geme de plăcere.

 

O zahăr dulce zahăr, dar ție nu-ți place

să depindă femeile astea de tine.

Ca și mine, tu vrei libertate, vrei femei slabe și sexi,

nu babe grase

și zaharoase.

Am dreptate?

 

Vrei să mergem toate la sala de sport, nu la sala de mese,

vrei să vezi mișcare, frumusețe și nu delăsare.

Vrei sănătate, iar dincolo de toate nu-ți place de tine,

cât de mult rău ne faci nouă și cum mă superi tu pe mine.

 

Atât de dulce, dar atât de rău, azi îți spun mergi pe drumul tău

și lasă-mă pe mine cu săratul și piperatul în amarul meu.

Am să mă rezum la fructe și legume, la frumusețea din mine,

la tot ce am mai bun acum și mai frumos, așa că adio…

zahărule tos.