andreea laza blog
Poezii

O poezie pentru octombrie

Octombrie.

Atât de frig afară că nici cuvintele nu vor să iasă din gură,

doar ceața ține totul împreună, într-un somn din care nu vrem să

ne trezim.

 

Am visat că mi-ai bătut la ușă iar frica m-a cuprins

ca și când ai vrut să pleci și nu să vii.

 

Uneori nu știu să-ți spun te iubesc, așa de frig îmi este.

 

Iar atunci tu vrei să pleci, dar știm amandoi că nu vei pleca

niciodată cu adevărat.

Pentru că tu exiști prin mine și eu prin tine,

iar dacă de mâine nu mai sunt

vei dispărea și tu, iar cu tine

tot universul.

 

Octombrie. Mă dau cu greu jos din pat,

iar ceața este doar în capul meu

pentru că sunt lucruri pe care nu vreau să le văd

și îmi vin noaptea în vise și îmi bat la ușă.

 

Atunci când o să le deschid, știu că nu vor mai fi acolo

pentru că nu există, doar ceața și ploaia

și eu cu frica în mine.

 

Bine ai venit, Octombrie, ce vrei de la mine?