Nu v-am povestit despre părinții mei

parintii mei

Când suntem adolescenți ne este rușine să fim văzuți cu părinții în public sau cu bunicii. Prin facultate, cam aceeași chestie, încercăm să fim cât mai incognito de față cu ai noștri.

Poate pe undeva pe la finele anului 3 de abia, așteptăm să-i vedem tocmai pentru că ne vedem din ce în ce mai rar cu ei.

Și părinții mei s-au cunoscut în facultate, s-au îndrăgostit și s-au luat. Pe vremea lor conta căsătoria mai tare decât azi, pentru că la finalul facultății „te repartiza”. Așa au fost și ai mei, reparizați împreună.

Părinții mei s-au iubit așa de mult că au făcut nu una, ci trei fetițe.

Prima a fost Chitinuța, eu a doua și Luchi sau Cuiana, cum își spunea ea cea de pe urmă. Am avut o copilărie foarte fericită și nu ne dădeam seama cât de mult muncesc părinții noștri ca să fie așa. Mama se trezea la 6 și începea lucru la 7, tati a fost un pic mai norocos. Amândoi ingineri.

Toată viața m-am mândrit cu părinții mei, chiar dacă lor nu le spuneam asta.

Mai ales când ne întrebau la școala ce meserii au părinții. Mama? Inginer chimist. Tata? Inginer electrician.

De la părinții mei am învățat aproape tot ce știu și cel mai important lucru pe care mi l-au spus a fost să fiu un om bun.

Pe vremea aia mi se părea o prostie să fii bun, astăzi mi se pare o virtute.

Mama făcea în fiecare sâmbătă ceva dulce și noi o ajutam, lingeam lingurițele cu aluat dulce, furam din blat, chestii de genu. Cert era că până la final se lăsa cu scandal și cel puțin una era trimisă în camera ei.

Cel mai mult mi-a plăcut la ai mei că toată viața m-au lăsat să fac ce vreau.

Ce liceu vreau, ce facultate vreau, să am ce prieteni vreau. Chestii din astea. Și le mulțumesc pentru asta.

Când am plecat la facultate la Cluj nu mi-am dat seama că ești ca înțărcat, că vei urca pânzele și vei începe să-ți creezi o viață nouă. Și așa, am ajuns să ne vedem mai rar, însă pentru mine ei sunt mai aproape decât au fost vreodată.

Mama mai zice că nu o sun așa de des, însă ea nu știe cât de mult mă gândesc la ea în fiecare zi, la ea și la tati. Și cât de dragi mi-s pe lumea asta.

Nu v-am povestit despre părinții mei…. că îi iubesc mai mult ca oricine pe pământ!

A