• cele mai frumoase filme de dragoste
    Blog

    10 Filme de dragoste de savurat toamna (sau oricând)

    Nu mă consider a fi cea mai mare devoratoare de filme artistice și nici vre-un critic de film. Însă am câteva filme de dragoste care mi-au rămas în minte și în suflet. Fiind toamnă, adică anotimpul perfect pentru stat cuibărit în pat si uitat la filme, am zis că ăsta este momentul să vă dezvălui care sunt filmele romantice pe care eu le consider cele mai bune. Și pe care vi le recomand și vouă. Asa că m-am gândit să împărtășesc cu voi 10 cele mai bune filme de dragoste ideală pentru o seară de toamnă. Chick-flick, exact! Adică filme bune pentru când ești la ovulație (femeile voi înțelege ce spun). Ordinea este…

  • andreea laza blog
    Poezii

    O poezie pentru octombrie

    Octombrie. Atât de frig afară că nici cuvintele nu vor să iasă din gură, doar ceața ține totul împreună, într-un somn din care nu vrem să ne trezim.   Am visat că mi-ai bătut la ușă iar frica m-a cuprins ca și când ai vrut să pleci și nu să vii.   Uneori nu știu să-ți spun te iubesc, așa de frig îmi este.   Iar atunci tu vrei să pleci, dar știm amandoi că nu vei pleca niciodată cu adevărat. Pentru că tu exiști prin mine și eu prin tine, iar dacă de mâine nu mai sunt vei dispărea și tu, iar cu tine tot universul.   Octombrie. Mă…

  • andreea laza blog
    Blog

    Ce să-ți dorești de la Moș Crăciun

    atunci când știi că Moș Crăciun nu există Aveam vreo 7-8 ani, când am aflat că Moș Crăciun nu există. Mai târziu am realizat că o bună parte dintre lucrurile în care credeam nu existau de fapt. Stabilitatea, tradiția, conformismul, autoritatea, multe reguli sau „trebuie” sau chiar „așa se face”-uri. La fel ca Moș Crăciun, în care crezi ori nu crezi, toate lucrurile astea stau la latitudinea ta să crezi în ele sau nu. Și atunci, ce poți să-ți dorești de la Moș Crăciun la 29 de ani, adult fiind, și știind că el nu există? Ei bine, ar fi câteva lucruri. Îmi doresc să fiu mai înțeleaptă. Să gândesc…

  • andreea laza blog
    Blog

    Bunicul meu

    Bunicul meu a lucrat la mină, înainte ca eu și surorile mele să ne naștem, neștiind la vremea aceea că voi fi nepoata lui. Ce știu despre el este că era un om foarte corect, deosebit de corect, că nu mergea la biserică și, uneori, doar uneori, îi plăcea să se contrazică pe vreo temă fără de importanță (asta de la bunica). Dar cel mai mult îmi amintește de el toamna. Toamna începea școala, iar bunicul ne pregătea în fiecare dimineața pentru o nouă zi la grădi și apoi la școală. Spălatul pe față și pe dinți, îmbrăcatul, pachetul pentru școală, cana cu cacao și pâinea cu margarină pe care…

  • andreea laza blog
    Poezii

    Toamna știm iubi mai bine

    A venit toamna și știm iubi mai bine, goi amândoi la o cafea, dincolo de prima vară și de-a doua; așa cum s-a iubit mama cu tata și bunicii și bunicii lor tot toamna.   A venit toamna și a adus cu ea teama.   De a sta cu inima descoperită în fața tuturor sau în fața oricui vrea să intre în inima ta.   Goi de orice secrete și intimități, așa ne vrea toamna pe toți.   și atunci când toate frunzele cad și păsările s-au risipit în infinit rămâne doar inima…   ce se zbate în piept de emoție, de frică, de goliciune și nu spune că nu…

  • marian godina flashuri din sens opus parere
    Blog

    Despre „Flash-uri din sens opus” sau de ce să nu-i scrii iubitei poezii

    Întâmplarea a făcut să cumpăr cartea scrisă de polițistul-autor Marian Godină, de fapt sora mea stabilită în Germania m-a rugat să i-o comand cât mai repede pentru a o primi cu autograful autorului. Iar întâmplarea asta s-a dovedit una fericită, trebuie să mărturisesc. Spre rușinea mea, nu auzisem nimic despre Marian Godină până acum, asta fiindcă nu mă uit la TV. Destul despre mine, azi vreau să vă vorbesc despre carte, pe care tocmai am terminat-o de citit. „Flash-uri din sens opus” este o carte oarecum autobiografică, însă memoriile autorului sunt pline de umor și de pilde, plide pe care le dezvăluie în ultimele rânduri al povestioarelor, motiv pentru care…

  • andreea laza blog
    Blog

    Celor ce iau poezia prea in serios

    Nu le gasesc rost celor ce iau poezia prea in serios vrand sa descopere substante tari, intelesuri fara de-nteles „ce-a vrut sa spuna poetul cu cuvintele pe care le-a ales?”   Aici se pierde poezia, in a o intelege si a o descoase, Mai bine sa razi de ea, singur in intimitatea ta. Ha-ha-ha ha-ha-ha-ha Hai ca-mi vine sa rad acuma…serios   Oricine poate sa scrie o astfel de poezie… Poate a fost scrisa intr-un moment de contractare si de aia a iesit asa de … tare.   Poezia nu este pentru cei ce se dau prea seriosi, mosi burtosi, oameni barbosi care au uitat de joaca, care au uitat…

  • andreea laza blog
    Poezii

    Zahăr

      Ești dulce dragule, atât de mortal de dulce, încât stă în puterea ta să omorî orice dietă, orice speranță de a fi suplă gazelă, femeie cochetă.   Aș vrea să fiu discretă, dar calea ta spre inima oricui este presărată cu minciunele dulci și cu bezele de amor, dulcegării inima s-o poți păcăli.   Iar femeia, cum e ea dependentă de dulce, face orice să te aibă aproape: prăjituri, tarte, gemuri și compoturi, torturi și creme iar apoi geme de plăcere.   O zahăr dulce zahăr, dar ție nu-ți place să depindă femeile astea de tine. Ca și mine, tu vrei libertate, vrei femei slabe și sexi, nu babe grase…

  • Blog

    Cu dragoste, 2016…

    Iata ca trece si 2015 si odata cu el avem ocazia sa ne innoim si noi, cu totii, nu neaparat cu haine noi sau cu bunuri, dar mai ales cu idei si credinte. Si un motiv bun sa imbratisam schimbarea, care este, de altfel, singura constanta reala. Asta chiar daca suntem persoane diferite de la o zi la alta, de la un moment la altul, undeva in constiinta colectiva credem ca trecerea intr-un alt an este mai propice oricarei schimbari personale pe care vrem sa o adoptam. Mergem asadar inainte cu totii, pasind intr-o lume noua pe care avem posibilitatea sa o cream mai constient, mai atent, dupa bunul nostru…

  • Blog

    Hai să ne iubim mai mult

    Multe lucruri s-au întâmplat în ultima vreme, lucruri care ne-au pus problema siguranței personale și până la urmă a lumii în care trăim. Ce este cu lumea asta? De ce se întâmplă atâtea tragedii? Când se vor termina odată? Ce e de făcut? Lumea asta, realitatea este doar o urmare a definițiilor și mai ales a perspectivelor personale, a focusului nostru. Devii ceea ce gândești iar lumea este propria reflexie. Oamenii trăiesc falsa iluzie că vedem lumea la fel, dar nu este deloc așa. Dacă ar fi așa, am fi identici. În ultima vreme, datorită evenimentelor care ne-au tulburat (#colectiv, #warinsiria, #parisattacks) se pot observa mai clar diferențele de perspectivă ale…