Poezie de dimineaţă
Ma trezesc din ce in mai de dimineata pentru ca in mine undeva suna un ceas
pe care l-am setat eu cu dorinta de a vedea rasaritul.
Si atunci cand rasare soarele ma uit pe geam si ma bucur ca sunt
o fiinta solara care a fost creata din iubire.
Si din putin nisip amestecat cu apa cu constiinta a tot ceea ce exista.
Iti multumesc ca te-ai gandit sa ma faci si pe mine sa exist si stiu ca
voi exista mereu.
Poezie despre lucrurile care asa au trebuit sa fie
patesc de multe ori sa ajung sa ma gandesc
ca lucrurile astea o mie
nu stau asa cum as vrea eu sa fie.
apoi mai stau putin fara sa ma gandesc nimic
si fac click.
de fapt tot ce patim este pentru ca asa a trebuit sa fie
iar daca nu invatam nimic din ce ni se intampla
le vom pati inca o data si inca o data si inca o data.
nu exista greseli si nici probleme, nu exista viitor si nici trecut
exista doar lucrurile care sunt si care
asa au trebuit sa fie.
si o poezie.
Televizor
prima data deschid un ochi cu care ma
uit la ceilalti doi ochi inchisi ai lui
apoi ma duc la baie.
asa incepe weekendul la noi.
noi nu avem televizor
iar eu ma laud cu asta la
oricine pot.
suntem asa de fericiti fara televizor
incat nu intelegem cum
ceilalti oameni se pot
uita la tv si sa fie in continuare
fericiti.
fericirea noastra vine in fiecare moment
fara sa fie conditionata de evenimente
sau oameni
sau de televizor.
Uriaşa cameră
Uriasa camera in care stau vreo 5-6 bagaje
peste bagaje
si un birou cu un tv mic si cu un dulap
care sta sa pice peste mine cu cele cateva
mii de obiecte care convietuiesc in el.
Cu o lampa care sta sa vada cand adorm
si o cutie mare cu dulciuri pe care nu
am voie sa le mananc.
Ma trezesc in uriasa camera cu gandul la
o cafea buna de dimineata
si la eternul prezent.
Si ma mai gandesc ca uriasa camera nu ar
exista fara mine care stau si
o observ de cateva zile incoace.
Ca atare, nu exista nici pentru dumneavoastra
aceasta camera uriasa, iar poezia de fata este
de neinteles.
Fetiţă de toamnă
dimineaţa mă trezesc prima data
doar cu un ochi şi mă uit dacă
afară e frig.
îmi scot un picior de sub plapumă
şi caut papucul. nu sunt o fetiţă
de dimineaţă. mai ales toamna.
mă duc să fac un suc de portocale
şi mă bucur că stau în casă unde
e cald.
şi apoi lucrez ascultându-l pe Django
Reinhardt în surdină. îmi amintesc
ca sunt foarte fericită şi îl pup
pe obraz.
el mă pupă pe frunte şi se bucură
că are o fetiţă care stă şi toamna cu el
şi toată viaţa.
Te oblig sa ma iubesti
poezie despre iubire
De cate ori il intreb pe Andrei
daca ma iubeste imi spune
ca afara este vreme frumoasa
si ca vrea sa iesim undeva,
oriunde.
Eu nu inteleg de ce nu ploua
inca, dar totusi ma bucur ca
e cald dimineata cand
imi beau cafeaua.
Andrei ma ia de mana si
ma obliga sa fug dupa el
si eu tot ii zic ca mi-e
frica ca o sa cad si el
imi zice sa-mi inving frica.
Bine-ar face sa-si invinga
si el odata frica
si sa-mi zica
o data (sau de mai multe ori)
ca ma iubeste.
Or else!
Ziua in care l-am vazut pe Dumnezeu
poezie divina
Am plecat cu tramaviul 102
spre facultate. Era prima zi
insorita din an. Soarele
parca a rasarit pentru mine.
M-am simtit calma si serena
tot drumul pana la facultate
si inapoi spre casa.
Am vazut atatea lucrusoare
frumoase in oras, rochite cu
flori, fustite, sandale, bistrouri
oameni.
Fericirea o simti in tine
cand nu simti absolut nimic
iar pasii ii plutesti, nu ii calci.
In drum spre casa mi-a venit ideea
sa incerc sa dau celorlalti oameni
din fericirea mea.
M-am relaxat si am zambit.
Cand am ajuns acasa, in fata
blocului pe jos, am calcat
pe un pachet mic de alune.
Nu era nimeni in jur.
Era al meu. Asta a fost ziua in care
l-am vazut pe Dumnezeu.
Jurnalul unei printese
o veche poezie
Azi dimineata m-am trezit in miros
de fructe coapte vara.Am taiat o
portocala cu cutitul de abanos si
am iesit pe balcon.
Servitoarea mi-a facut un ceai
cu lapte asa cum faceau stramosii mei
intr-o alta viata. Ceai verde.
Am stat asa si m-am gandit ca oricine
poate sa existe ca si mine.
Sunt fericita.
Un animal
sunt cenusareasa. stau undeva inchisa
intro casa si scriu ‘intr-o’ legat.
ceilalti rad de mine, si razi si tu.
acum mi-am dat seama ca nu stiu ce
am de facut.
iar tu ti-ai dat seama ca nu conteaza
asta. eu o sa raman acasa sa fac o mie
de clatite, pana ramanem fara faina si
fara oua.
iar tu sa ai ouale sa ma tratezi ca pe
un animal.
Eu şi căţelul meu
poezie canină
Îmi plac mai mult câinii decât oamenii
şi nu ştiu de ce. Îmi plac pentru că se
bucură cu tine şi vin dând din coadă şi
stau grămadă.
Îmi plac că sar pe tine când nu te-au
văzut de mult şi că stau să îi mângâi şi că
plang de fericire, că preferă să se joace
cu tine decât să mânânce ca porcii
în neştire.
Îmi plac pentru că ştiu să asculte
şi să asculte şi să nu te întrerupă
şi să nu-ţi dea sfaturi şi să nu spună
ce să faci şi să nu-ţi spună
să taci.